SA INVATAM DE LA COPII, ALATURI DE COPII!

26 martie 2018 | Autor: | Posted in Mama si copilul

Nu o data am auzit adulti exclamand: ” ce mult mi-as dori sa mai fiu mic!”

Ei bine, da! Avem foarte multe de-nvatat de la cei mici – de la cat de usor accepta notiunea de “nou”, ba chiar o cauta cu interes si entuziasm si i se adapteaza rapid, la cat de usor zambesc atunci cand primesc sau isi insusesc lucruri marunte.

Teama este un sentiment foarte des asociat – si pe buna dreptate, cu increderea de sine. Teama apare atunci cand mintea incepe sa creeze scenarii negative, atunci cand nu cunosti ceea ce urmeaza sau iti schitezi variante sumbre ale realitatii. Cei mici, in functie si de experientele traite cunosc mai devreme sau mai tarziu acest sentiment. Pana sa faca cunostinta cu el, priviti-i! Da, priviti-i cum nu au teama de nou, de inaltime, de a se face de ras, nu se tem de esec ori de respingere. De ce oare spun “oamenii mari” ca si-ar dori sa redevina copii? Ei bine pentru lipsa de griji a celor mici, pentru ca cei mici nu-si mai pun zeci de intrebari inainte de a actiona ci o fac de dragul faptului in sine.

Pentru ca cei mici nu fac calcule, de niciun tip ci pur si simplu traiesc, simt, se bucura, si asta pentru ca nu au cunoscut motive sa nu o faca. Si inca pentru ca cei mici nu se gandesc la ceea ce ar spune vecinul de la 3, colega de gradinita ori bunicul daca mananca o acadea in plus. Ei cunosc doar prezentul, placerea, gustul minunat al acadelei si nu viitorul, consecintele, faptul ca aceasta le-ar putea afecta dintii ori silueta. Ei fac si spun “lucruri traznite” pentru ca sunt condusi de o sinceritate pura, inocenta, inca ambalata original, neatinsa de tertipurile si tiparele societatii.

cropped-img-20171018-wa0121.jpg
photo by Talida Tufaru

“Nu e voie!”, “Nu acum!”, “Pentru ca asa spune mami!” sunt ele dovezi ale iubirii sau ale egoismului nostru? Toate momentele in care micutul se chinuie, munceste din greu sa obtina ceva, iar noi nu il lasam sa se bucure macar pentru ce a reusit, sunt momente in care noi, din “iubire” il privam de acest sentiment si il inhibam. Puneti-va in situatia lui! Sigur ajuta.
Un lucru minunat pe care consider ca ar trebui sa il invatam de la cei mici este acela de a ne bucura, a scapa de stres prin joaca alaturi de ei. Psihologii garanteaza ca metoda da rezultate. Prostiti-va cu ei, scalambati-va cu ei si pentru ei, faceti-le jocul, relaxati-va! Si ce daca isi murdareste hainuta cu mancare! Si ce daca isi baga manuta in mancare? Si ce daca abia ai facut curatenie? Pentru mamici capacitatea de a intra in ritmul celui mic fara sa critice, de a se bucure alaturi de el pentru fiecare descoperire, de a se alinta alaturi de el, bucurandu-se in ritmul si de bucuriile lui, poate ajuta semnificativ la modul in care percep intreaga perioada de dupa nastere. Taticii de obicei fac asta caci au un alt stil, cu mai putine restrictii. Nu ai nimic de castigat daca te enervezi ori de cate ori copilul nu face lucrurile pe care ti le-ai dori sa le faca – asta cred ca va fi valabil pentru orice varsta! ;)) – ramane de vazut! Daca intra in cea mai mare balta cu ghetele cele noi, daca baga mana in bolul cu piure si mai si stropeste-n stanga si-n dreapta, daca repeta de zece ori aceeasi actiune devenita deja “enervanta” pentru tine – tu te enervezi, el continua sau plange, chiar urla de suparare ca l-ai impiedicat sa isi continue activitatea. Si castigul? Niciunul. Intra si tu in joc, distrati-va pentru cateva minute si dupa…strangeti impreuna sau explica-i ce faci. Cunoasteti cu siguranta povestea lui “nu e voie”, chiar din propriile experiente. Sta in firea umana ca ceea ce nu ne apartine sau ne este interzis sa fie “periculos” de tentant. Pentru cei mici pare sa fie 100% testata aceasta ipoteza. Daca “nu e voie” inseamna ca e ceva tare interesant si tentant. Hai sa vad! Iar lucrul se intampla, cu sau fara voia noastra, in fata sau pe la spatele nostru. Haideti sa le dam cat mai putine ocazii de acest gen!

img-20171023-wa0294.jpg
photo by Talida Tufaru

In plus joaca este metoda cea mai indicata de a-i invata lucruri noi pe cei mici pe langa faptul ca prin joaca copii se dezvolta armonios, sanatos, cu incredere in ei si in cele mai apropiate persoane din viata lor: parintii. Ce credeti ca-si va aminti cel mic despre aceasta perioada: hainutele sofisticate, locul unde i-ati serbat prima aniversare, ce a mancat bun? Sau cat de distractive erau orele petrecute in parc cu mami si tati, ce minunate au fost jocurile jucate impreuna si cu alti copii, cum facea mama din orice moment, activitate a zilei un motiv de joaca si de zambete?

Dragi parinti, joaca prin definitie este o activitate care aduce bucurie. Jucati-va pentru copilul vostru dar si pentru voi! Jucati-va natural, nu ca si cum aceasta ar fi o datorie parinte-copil. Copilul simte cand va face placere si cand nu. Cand va jucati, fie ca se intampla pentru cateva minute sau ore, lasati alte activitati adiacente si butonatul telefonului mobil. Micutul vostru va aprecia enorm si se va simti mai important decat colegul/prietenul caruia ati fi putut sa ii dati un like in acest timp. In plus, putini dintre noi au avut privilegiul de a se bucura de complexitatea si diversitatea jucariilor din ziua de azi, fapt ce ar trebui sa amplifice placerea jocului. De asemenea unii dintre noi au cunoscut bucuria de a se juca cu parintii si isi doresc sa faca acelasi lucru cu micutii lor, altii au simtit lipsa activitatilor comune parinte copil si vor sa nu isi priveze copilul de ceea ce lor le-a lipsit enorm. In oricare dintre situatii v-ati regasi, jucati-va alaturi de copilul vostru, bucurati-va de fiecare moment, el este unic si irepetabil!

 

Read more on delacopillaparinte.com

Autor:

This author has published 2 articles so far. More info about the author is coming soon.

Lasă un răspuns